Am citit recent un articol scris de Bob, K0NR (http://www.k0nr.com/blog/2007/09/religion-and-ham-radio.html) care m-a pus pe ganduri si care trage un semnal de alarma in ceea ce priveste proliferarea “credintelor” in radioamatorism. Nu, nu este vorba despre IN CINE credem ci despre cum ne insusim diferite pareri ce nu ne apartin si pe care le luam “de bune” doar pentru ca sunt emise de diferiti “guru”.
Las traducerea exacta a articolului pe seama specialistilor si incerc aici doar sa atrag atentia asupra aceluiasi fenomen, periculos, de care nici radioamatorismul din YO nu a scapat in ultimii ani…
Daca mergem la dictionar, definitia este urmatoarea:
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.
Radioamatorismul, asa cum il stim cu totii, este o continuua preocupare in sensul perfectionarii noastre ca utilizatori de echipamente care permit radiocomunicatiile.
Asta inseamna ca “datoria” noastra este sa citim, sa intelegem si sa ne punem intrebari al caror raspuns trebuie verificat plecand de la principii teoretice verificate practic sau de la legitati indiscutabile.
Religios nu este doar cel ce crede in Dumnezeu ci si cel care crede orbeste in ceva ce i se spune, fara ca cele spuse sa le fi verificat inainte folosind propria ratiune.
Religios este cel care, intr-o dezbatere cu argumente lasa usor sa paleasca faptele si incepe sa contureze o pozitie de tipul “asa cred eu”, fara ca in afirmatie sa se regaseasca o explicatie ori o argumentatie cel putin logica.
Radioamatorismul, in mod special ar trebui sa excluda asimilarea informatiei pe baze “democratice”, adica plecand de la principiul ca, “daca ceilalti spun o prostie, asa trebuie ca e pentru ca sunt multi care cred in ea” iar radioamatorii, prin definitie, sunt inclinati spre cercetare si dubiu.
Este complet gresita si neproductiva atitudinea intepenita in “bun sau rau” in care radioamatorismul – nu numai cel din YO – a alunecat in ultimii ani; exista suficiente exemple care ilustreaza aceasta atitudine si din care Bob citeaza doua, semnificative: dezbaterea Windows vs. Linux si D-Star vs. APCO 25, Yaesu vs. Kenwood, tuburi vs. tranzistori…
La noi, semne ingrijoratoare vin din partea “credinciosilor” in dezbaterea “sport vs. hobby” si “etatizat vs. privat”. Din fericire, cea referitoare la “sarma vs. directiva” s-a cam incheiat, in favoarea celei din urma!
Avem la indemana instrumentele necesare pentru a intelege daca parerile sunt corecte in sine, avem experienta si trecutul care sunt un cadru suficient de cuprinzator pentru a le putea verifica si, in sfarsit, in jurul nostru exista suficiente experiente pozitive pentru a ne putea raporta la ele!
Dar, mai intai, este nevoie sa “resetam” parerile preconcepute si sa ne propunem sa privim dilemele in mod cate se poate de obiectiv, aducandu-le la un numitor comun si abia apoi evaluand beneficiile si dezavantajele.
Abia atunci vom putea spune ca am depasit stadiul de om “religios” si ca am devenit radioamatori cu adevarat! sau office@asrr.org.
