Punct de vedere la modificarea Regulamentului pentru serviciul de amator propusa de ANCOM

Recent, pe site-ul ANCOM a fost postat in vederea dezbaterii publice un proiect de Decizie pentru modificarea Regulamentului pentru serviciul de amator.

Societatea Romana a Radioamatorilor a transmis un punct de vedere privind aceste modificari.

Stimate domn, 

Referitor la proiectul de DECIZIE pentru modificarea şi completarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 245/2017 privind reglementarea serviciului de amator, subscrisa Societatea Română a Radioamatorilor vă  transmite prezentul punct de vedere în cadrul procedurii de consultare publică: 

1. Introducerea in Regulament a articolului 6¹(2): 

“(2) Orice stație acționată/controlată de la distanță, indiferent de mijloacele utilizate, va fi asimilată unui repetor și va primi un indicativ după regula stabilită la alin. (1).” 

Apreciem că această prevedere este prea generală și se îndepărtează de la scopul serviciului de amator enunțat la art. 2, lit.d. din Regulament și transformă radioamatorul într-un veritabil birocrat, fără a se indica anume cărei nevoi sociale corespunde aceasta reglementare. 

Nici din expunerea de motive nu rezultă care este rațiunea pentru care se impune autorizarea distinctă a stației de amator în cazul în care controlul este exercitat  “de la distanță”.

     Pentru a exemplifica absurdul situației impuse, prezentăm urmatoarele situații des întâlnite în practică:

-Stația instalată într-un corp de clădire este controlată de la distanță, prin cablu, de un panou de comandă aflat în alt corp de cladire la aceeași adresă;

- Stația instalată pe autoturism, este activată  de un microfon fără fir, cu funcții de control, de către operatorul aflat în afara autoturismului, pe trotuar;

- Stația instalată în casă este operată din curte, de la un calculator conectat prin WiFi.

Lista poate continua cu astfel de situații care se încadrează în conținutul normei imperative.  

De asemeni, în situația unor experimente care presupun acționarea sau operarea de la “orice distanță”, acestea vor putea fi desfășurate numai după solicitarea și obținerea unei autorizatii în acest sens, chiar dacă echipamentele supuse experimentului se găsesc la o distanță de ordinul centimetrilor.

În concluzie, solicităm eliminarea acestui punct în forma propusă.

 Introducerea în Anexă a punctului 7¹: 

„7¹ . Transmisiile între stațiile din serviciul de amator nu trebuie să fie codificate/criptate în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate, cu excepția semnalelor de control transmise între stațiile de comandă terestre și stațiile spațiale în serviciul amator prin satelit.”

 În propunerea de reglementare se echivalează două noțiuni care au înțeles diferit; anume, “criptare’ și “codificare”.

Ca o primă observație, prin “codificare” se înțelege activitatea de reunire a normelor de drept dintr-o jurisdicție într-un “cod legal”, codex, carte de drept. Cu siguranță, autoritatea de reglementare are în vedere termenul de “codare”, care se referă la exprimarea unui mesaj cu ajutorul unui cod, respectiv transformarea unei comunicări convenționale într-una sistematizată cu ajutorul unui cod.

 În sens colocvial uneori, prin “codare” se poate înțelege și activitatea de ascundere a semnificației comunicațiilor convenționale.

 În ceea ce privește înțelesul termenului de “criptare”, acesta este clar, în sensul că definește prelucrarea informatiei convenționale cu ajutorul unui cod (în sens de ”secret”), în scopul de a-l face inaccesibil terțelor parti.

Deși, din înțelesul textului propus, se ințelege că se interzice aplicarea proceselor de “codificare/criptare în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate…”, formularea poate da nastere la ambiguități în interpretare, în special în corelație cu noile tehnologii utilizate de radioamatori.

Astfel, o serie de transmisiuni moderne sunt “codate”, în sensul că informația inițială, fie text ori voce, este supusă unor proceduri de “codare”, fiind transformată cu ajutorul unor algoritmi apoi transmisă în eter sub forma unor semnale totalmente incomprehensibile pentru un operator uman. 

Reconstrucția în forma inițială a  acestor semnale recepționate din transmisiile codate se realizează prin “decodare”, respectiv aplicarea unei proceduri inverse celei de “codare”. 

Astfel de transmisii “codate” sunt specifice unei palete largi de metode utilizate de radioamatori pentru stabilirea de legaturi radio:

Telegrafie, PSK, OLIVIA, AMTOR, APRS, PACTOR,  SSTV, RTTY, JT65, CLOVER, MT63, THROB, MFSK16, OLIVIA, DOMINOEX, Contestia, FreeDV, DMR, D-STAR, C4FM si multe altele, lista fiind uriasa.

 Echivalarea “codării” cu “criptarea”, chiar dacă este condiționată de intenția ascunderii comunicării inițiale în textul propus, este echivocă și ambiguuă și lasă deschisă posibilitatea unor interpretari arbitrare in ceea ce priveste demonstrarea “scopului”, astfel cum este el ințeles de autoritatea de reglementare. 

În acest sens, al interpretării arbitrare, se poate exemplifica cu utilizarea echipamentelor capabile D-STAR sau C4FM care transmit vocea “codat”;

 deși “codul” este public  (codare AMBE si modulatie CQPSK), decodarea este posibilă doar cu echipamente dedicate. O interpretare subiectivă poate concluziona că transmisiunea s-a efectuat “codat”, în scopul ascunderii comunicării față de cei care nu dețin echipamente capabile de a decoda aceste moduri de transmitere. 

Raționamentul se poate aplica in mod similar tuturor celorlalte moduri digitale.

 

3.    Așadar, deși intenția autorității de reglementare este evidentă, modalitatea de transpunere în textul normei este perfectibilă în vederea conformarii cu prevederile Legii nr.24/2000 republicata în M.Of. nr.260/21 apr.2010, aplicabile potrivit  art.3(2) din actul normativ indicat. 

Astfel:

- norma trebuie sa fie formulata clar si inteligibil, fara pasaje echivoce. Am aratat ca cei doi termeni in raport de care se stabileste conduita interzisa au semnificatii complet diferite din punct de vedere semantic;

- desi termenii utilizati sunt consacrati in domeniul de activitate la care se refera reglementarea, sensul acestora comporta anumite ambiguitati si, intrucat vizeaza o interdictie, semnificatia lor ar trebui fie stabilita in cuprinsul textului modificator fie reformulat textul.

 

4.    În ceea ce privește completarea acestui articol  arătăm ca,  în cazul comunicațiilor de urgență este necesară de multe ori transmiterea unor informații care fie conțin date personale (ale victimelor) fie sunt de natură să provoace panică în rândul populației în cazul în care sunt interceptate de terțe părți și difuzate larg. 

Frecvențele utilizate de radioamatori pot fi interceptate cu echipamente extrem de accesibile, oricine putând să obțină aceste informații și să le exploateze în scopul urmăririi de senzațional. 

Din aceste motive, considerăm că ar fi utilă introducerea unei excepții care să permită utilizarea unei forme de criptare a comunicației în situații de urgență, acolo unde este necesară protecția informației și în condițiile prevăzute de art.14¹ din Anexă (jurnalizarea traficului de urgență pe stațiile repetor). 

5.    In concluzie, propunem urmatoarea varianta care, in opinia noastra, raspunde dezideratului urmarit de autoritatea de reglementare :

 

„7¹ . Conținutul transmisiilor  între stațiile din serviciul de amator nu trebuie să fie prelucrat  în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate, cu excepția semnalelor de control transmise între stațiile de comandă terestre și stațiile spațiale în serviciul amator prin satelit, precum și a traficului de urgență și numai cu respectarea art.14¹ din Anexă .”

 

     6.  In ceea ce priveste pct.23 (1) din propunere, respectiv introducerea unui nou capitol ”Norme de utilizare a stațiilor radio în situații de urgență”: 

„1. Orice stație repetoare din serviciul de amator trebuie să aibă cel puțin un canal de urgență, care să poată prelua neîngrădit comunicațiile de urgență în măsura în care acestea se regăsesc ori sunt identificate în banda de funcționare a stației și în măsura în care este tehnic posibil” 

Noțiunea de  ”canal” este, ea însăsi, ambiguuă.  

Din punct  de vedere al structurii, prin el se înțelege lărgimea de bandă ocupată de transmisie (canal radio) iar din punct de vedere al funcționalității, poate fi de tip ”logic”.  

În acest context,  imperativul normei: “să poată prelua neîngrădit”, este  imposibil întrucât, pe o singură pereche de frecvențe ale unei stații repetoare (“canal” radio), într-un moment dat, se poate desfășura o singură convorbire;  dacă aceasta este de durată, apelul de urgență nu mai poate fi preluat.  

În prezent, singurele stații repetor apte să fie utilizate în serviciul de radioamator care permit să se “preia neingradit comunicațiile de urgență” sunt:

-repetoarele DMR  Tier II si Tier III (7K60FXD, 7K60FXE, 7K60FXW);

-repetoarele TETRA  (20K0D1E, 20K0D1W, 20K0D7D, 20K0D7E,  20K0D7W, 20K1D1D),

care pot asigura preluarea traficului de urgenta simultan cu derularea altor  legaturi radio,  pe canale logice diferite (doua sau patru TimeSlot). 

Totodată, apreciem că generalizarea și particularizarea simultană în  același articol cu caracter imperativ nu sunt de natură să ofere concizia și claritatea cerute de normele referitoare la tehnica legislativă indicate la pct. 3 din prezentul punct de vedere. 

Din aceste motive, propunem  urmatorul text:

„1. Stațiile repetor  din serviciul de amator care au cel puțin două canale de tip TimeSlot trebuie să aibă cel puțin un canal de urgență, care să poată prelua neîngrădit comunicațiile de urgență în măsura în care acestea se regăsesc ori sunt identificate în banda de funcționare a stației.”

    7. In ceea ce priveste pct.23 (3): 

”3. Canalele de comunicații pentru situații de urgență vor utiliza următoarele frecvențe radio pentru comunicații terestre: 3705 kHz, 3760 kHz, 7110 kHz, 14300 kHz, 18160 kHz, 21360 kHz, 28360 kHz și 145,225 MHz și următoarele frecvențe radio pentru comunicații spațiale: 10489,860 MHz (downlink) / 2400,360 MHz (uplink) pe satelitul „QO-100 Satellite International Emergency Frequency”.” 

În primul rând, denumirea corectă a satelitului geo-staționar de radioamatori este “Es’hail 2”, după numele companiei care l-a construit. 

 “QO-100”  sau “P4-A” sunt acronime atribuite de Asociația Radioamatorilor din Statele Unite (ARRL). 

În al doilea rând, frecvențele agreeate pentru traficul de urgență pe satelitul Es’hail 2 sunt rezultatul unei convenții amiabile între organizațiile de radioamatori și nu decurg dintr-un acord sau reglementare cu caracter legal. 

Mai mult, frecvențele menționate pot oricând modificate prin decizia administratorului satelitului. 

Așadar, pentru a evita consacrarea printr-o normă cu caracter cel puțin dispozitiv a unei convenții private ce se poate modifica oricând, apreciem că ar fi utilă eliminarea din conținutul propunerii a perechilor de frecvențe din banda transponderului satelitului Eshail 2.

Legea nr. 356/2018 privind unele măsuri sancționatorii în domeniul radiocomunicațiilor

Dintr-o eroare pe care mi-o asum integral, am omis din vedere ca pct.13, sectiunea IV din Anexa la Regulament restrange cazurile in care la statia de radioclub este necesara inregistrarea audio a traficului la cele in care statia este operata de la distanta. Din acest motiv, apare o modificare in rationament si in concluzii.
Am rectificat completand cu rosu modificarile.


Relativ recent a aparut un act normativ ce vizeaza SI activitatea radioamatorilor.

Pe langa “Regulamentul de radioamatori”, detinatorii de autorizatie de radioamator trebuie sa aiba in vedere si Legea nr.356/2018 privind unele masuri sanctionatorii in domeniul radiocomunicatiilor.

Aproape imediat, au aparut ample discutii pe marginea unor prevederi din acest ultim act, discutii justificate de faptul ca apare obligatia radioamatorilor de a efectua inregistrari audio ale legaturilor radio si de a pastra aceste inregistrari pentru o anumita perioada de timp. Cum radioamatorismul este practicat de oameni cu diverse profesii care nu au intotdeauna legatura cu stiintele juridice si la rugamintea unor prieteni radioamatori (si nu numai), am lasat deoparte firele si am luat cartile intr-o incercare de a face un pic de lumina in controversa.

La o prima lectura am ramas confuz, cu mai multe intrebari decat raspunsuri, propunandu-mi sa fac o a doua lectura mult mai aplicat si uzand de “trucurile” profesionale. Totodata am decis sa fac publice aceste rationamente si concluziile la care am ajuns pentru ca ele pot fi intotdeauna perfectibile prin aportul altor persoane preocupate de subiect, fie ei radioamatori sau nu.

Voi incerca sa pastrez o exprimare cat mai pe intelesul nespecialistilor dar imi cer scuze daca nu voi reusi intotdeauna

Inainte de a proceda la a citi si intelege, este necesar sa stabilim cateva repere:

1.   Cele ce urmeaza sunt exclusiv concluziile mele, survenite in urma aplicarii experientei in domeniul legal (circa 25 de ani) si nu este necesar sa fie impartasite de cititori;

2.   Indiferent de opiniile exprimate de specialisti si nespecialisti, singura institutie care poate oferi interpretarea justa si corecta a unui act normativ in raport de actiunile si inactiunile unei persoane este instanta de judecata;  judecatorul investit si cu competenta legala  este cel care transeaza orice disputa pe marginea unui text legal.

3.   Odata ce un act normativ (Lege, Hotarare de guvern, Norma de aplicare, Ordin de ministru, Decizie de conducator de agentie samd) este publicat in Monitorul Oficial, el devine obligatoriu (potrivit dispozitiilor tranzitorii ce reglementeaza perioada dintre publicare si intrarea in vigoare) de la data publicarii; orice modificari ne-am dori asupra lui sunt in domeniul fictiunii si al “de lege ferenda” si nu isi au locul in analiza. Prin raportare la textul publicat, ele sunt externe si, din acest motiv, nu ma voi opri asupra lor.

4.   In analiza, voi vorbi despre “lege” ori de cate ori voi avea in vedere textul unui act normativ; acolo unde nu se intelege voi preciza si ce act normativ am avut in vedere.

5.   Analiza se subsumeaza chestiunii inregistrarii audio a traficului radio, deci scopul meu este sa fac lumina cu privire la aceasta chestiune.

Asadar, sa trecem la ce mi-am propus…

In interpretarea unui act normativ, analiza urmareste sa raspunda la o serie de intrebari. In cazul nostru, acestea cred ca sunt:

A.   “Cine”? Trebuie radioamatorii sa se conformeze prevederilor legale? Cui ii este opozabila obligatia de a inregistra audio traficul radio pentru a obtine conformarea cu norma legala?

B.   “Ce”? “Cand”?  Ce trafic radio trebuie sa fie inregistrat?  In ce conditii se naste obligatia de  a efectua inregistrarea audio a traficului radio?

C.   “Cum”? Cum se transpune in practica obligatia stabilita de lege (presupunand ca avem un raspuns afirmativ la celelalte intrebari)?

Atunci cand o lege este supusa interpretarii in vederea redarii vointei obiectivizate a legiuitorului, sunt folosite patru metode esentiale:

-interpretarea sistemica (in ansamblu si in corelatie cu celelalte legi ce vizeaza domeniul);

-interpretarea contextuala (se tine seama de intreg textul legii interpretate);

-interpretarea istorica (materiale despre lege si din istoricul aparitiei acesteia, inclusiv dezbaterile parlamentare);

-dupa scopul normei.

Din curiozitate, am cautat sa vad traseul acestei legi. A fost propusa de catre ANCOM si a trecut prin Parlament ca prin branza, cu modificari insignifiante astfel ca, din verificarea procesului legislativ nu vorm putea extrage nimic care sa ne ajute in interpretarea anumitor pasaje discutabile.

In ceea ce priveste succesiunea verificarilor aplicate, este oportuna sa se porneasca de la textul normei, urmand verificarile sistemice, cele istorice urmand ca la final sa fie cercetat cu atentie deosebita scopul legii.

Potrivit legii, scopul acesteia este stabilirea cadrului legal pentru desfășurarea activității de supraveghere și control, precum și de sancționare a eventualelor contravenții săvârșite de radioamatori” (at.1, lit.b din Lg. 356/2018).

Art.4 al.2 Lg.356/2018 stabileste o serie de obligatii in sarcina titularilor de autorizatii de radioamator. Printre ele:

g) să mențină o copie audio a traficului realizat pe stația radio pentru o durată de un an, în condițiile stabilite prin actele normative în vigoare;

h) să întocmească un jurnal de trafic în condițiile stabilite prin actele normative în vigoare, să îl întocmească corespunzător, să menționeze identitatea radioamatorilor care au utilizat stația radio și a parametrilor tehnici ai legăturilor radio efectuate de un alt radioamator, în mod direct sau de la distanță;

Asadar, din continutul art.4 aflam ca:

-obligatiile incumba “titularului de autorizatie de radioamator”. Acesta are obligatia:

-sa inregistreze audio traficul desfasurat pe statia radio;

-sa pastreze/mentina o copie pe durata unui an;

-“jurnalul” este diferit de “copia audio a traficului”;

-pur gramatical, din text intelegem ca “actele normative in vigoare” se refera la pastrarea copiilor audio. Totusi, intuitia (care nu este o metoda de interpretare a legii) ne spune ca trimiterea are in vedere anumite situatii in care se cere inregistrarea audio a traficului realizat pe statia radio.

Este momentul sa vedem care sunt “actele normative in vigoare” la care trimite textul legii si sa verificam in ce masura textul legii este afectat de textul acestor acte. Este el modificat, contrazis ori completat de acestea?

Evident, vom apela la Decizia Presedintelui ANCOM nr.245/2017 privind reglementarea serviciului de amator. In continuare il vom denumi “Regulament”.

De aici (Art.3 al.1 din Regulament) aflam ca, in functie de titularul autorizatiei, statiile de radioamator se impart in:

a.    Statii individuale

b.    Statii de radioclub;

Tot de aici mai aflam ca exista “statie repetoare”, “radiobaliza” (Art.2, al.1, lit.b si Art.4, al.6 din Regulament) dar si “statii fixe”, “statii mobile”, “statii portabile”  precum si “prin actionare directa sau de la distanta, prin intermediul undelor radio ori prin alte modalitati inclusiv prin internet” (pct.IV din Anexa la Regulament).

Asadar, de aici aflam ca exista un titular de autorizatie pentru urmatoarele categorii de statii si ca acestea sunt avute in vedere in mod distinct de catre leguitor:

-statii individuale;

-statii de club;

-statii operate direct;

-statii operate de la distanta prin radio sau internet;

-statie repetor si baliza.

In Anexa la Regulament, sunt prevazute o serie de obligatii diferentiate insa dupa calitatea titularului de autorizatie: “radioamator” si “radioamator responsabil de radioclub”.

Aceasta diferentiere este importanta din perspectiva obligatiilor pe care fiecare dintre acestia le are atunci cand statia de care raspund este operata de ei sau de alta persoana.

Din perspectiva obligatiilor stabilite prin Regulament, avem urmatoarea situatie:

Potrivit pct.13 din IV-Norme de utilizare a statiilor radio, Anexa la Regulament, “în cazul lucrului de la distanță, responsabilul de radioclub […] mentine o copie audio a traficului realizat pe statia detinuta pe o durata de minim un an…”.

Deci, traficul radio desfasurat pe statia de radioclub de la distanta trebuie inregistrat audio si inregistrarea mentinuta minim un an.
Interesant, cand se opereaza de la distanta o statie de radioclub, nu se mai face distinctie dupa titularul autorizatiei, asadar intreg traficul "de la distanta" trebuie inregistrat.

Potrivit pct.14 din IV-Norme de utilizare a statiilor radio, Anexa la Regulament, “In cazul permiterii lucrului unui alt radioamator, in mod direct sau de la distanta […] detinatorul statiei metine o copie audioa traficului realizat pe statia sa […] iar in jurnalul de trafic mentioneaza identitatea radioamatorilor care au utilizat respectiva statie si parametrii tehnici ai legaturilor radio efectuate”.

Deci, traficul radio desfasurat pe statia mea de catre un alt radioamator trebuie inregistrat audio si inregistrarea mentinuta minim un an.

Sa revenim la Legea nr.356/2018 in acest moment.

Iata ca, textul aparent de aplicabilitate generala a fost clarificat iar situatiile in care un “titular de autorizatie” trebuie sa realizeze si sa mentina o inregistrare audio a traficului realizat pe statia radio au fost ingustate; din coroborarea celor doua acte normative (interpretarea sistemica) putem concluziona ca obligatia de a efectua inregistrarea revine radioamatorului cand:

a.   Pe statia sa opereaza alt radioamator, direct sau de la distanta (prin radio sau internet);

b.   Cand este responsabil de radioclub si se desfasoara trafic radio "de la distanta".

Continuand sa citim continutul Legii, ajungem la articolele care descriu sanctiunile pentru incalcarea obligatiilor stabilite.

Sarim peste art.7 si ne oprim la art.8 care, la al.2, lit.a prevede ca este cel putin o contraventie:

“nerespectarea parametrilor de emisie și a conținutului legăturilor radio efectuate, în mod direct sau de la distanță, de către orice radioamator care lucrează pe o stație a radioclubului la care el este responsabil sau pe stația radio deținută, în condițiile stabilite prin actele normative în vigoare ori lipsa copiei audio a traficului realizat pe stația radio deținută”.

Aparent, printr-o interpretare exclusiv gramaticala, am putea trage concluzia ca utilizarea conjunctiei “ori” face ca lipsa inregistrarii sa fie sanctionabila indiferent in ce situatie este constatata.

Totusi, daca am aplica exclusiv aceasta metoda si am da greutate acestei concluzii ar insemna sa apreciem ca fiind abrogate dispozitiile din Regulament care diferentiaza situatiile in care este necesara efectuarea inregistrarii audio si, pe de alta parte, trimiterea la “actele normative in vigoare” cuprinsa in textul Legii ar deveni lipsita de sens si continut.

Or, aceasta precizare ce insoteste obligatia de inregistrare audio a traficului radio este prezenta nu o data in cuprinsul legii, ceea ce ma face sa cred ca intentia leguitorului a fost sa discrimineze intre situatii, ceea ce nu face decat sa intareasca concluzia de mai sus.

Pe de alta parte, textul prezinta “confuzie” doar in cadrul articolului in care stabileste ce fapte constituie contraventii.

Potrivit normelor de tehnica legislativa, norma legala sanctionatorie trebuie sa indeplineasca o serie de conditii printre care regasim claritatea si sinteza.

Modul in care faptele ce constituie contraventie trebuie sa fie astfel ales incat incadrarea si aplicarea sanctiunii sa fie cat mai simplu de facut si inteles.

Astfel, ne aflam in fata unei descrieri a doua fapte distincte:

a.    nerespectarea parametrilor de emisie și a conținutului legăturilor radio efectuate, în mod direct sau de la distanță, de către orice radioamator care lucrează pe o stație a radioclubului la care el este responsabil sau pe stația radio deținută, în condițiile stabilite prin actele normative în vigoare, si

b.    lipsa copiei audio a traficului realizat pe stația radio deținută.

Evident, cea de-a doua face referire la situatiile in care exista si obligatia de a pastra aceasta copie, adica atunci cand:

-Pe statia sa opereaza alt radioamator, direct sau de la distanta (prin radio sau internet);

-Cand este responsabil de radioclub si statia este operata de la distanta.

Aceasta interpretare este de avut in vedere nu numai din perspectiva contradictiei cu textul Legii ci si din perspectiva principiului “in dubio pro reo”, in care orice dubiu in interpretare se rezolva in favoarea “inculpatului” (a contravenientului, in cazul nostru).

Totodata, modul in care sunt redactate art.7 si 8, ce descriu faptele si art.9, care descrie sanctiunile aplicate duc la concluzia ca ele sunt enumerate grupat, astfel incat continutul normei sa fie cat mai simplu de corelat.

Astfel, in cuprinsul art.8, pct.2 conjunctia disjunctiva (desparte fraza in propozitii principale, de sine statatoare) este folosita pentru a diferentia doua fapte distincte ce constituie contraventii carora le sunt incidente aceeasi sanctiune, anume cea prevazuta de art.9, al.3, lit.d. Interesant, contraventia prevazuta de art.8, al.2, lit.b NU are prevazuta nicio sanctiune (lipsa mentiunilor in jurnalul de trafic in cazurile descrise)!

Iata ca am raspuns in mare masura intrebarilor pe care mi le-am ridicat la inceput, ca o concluzie:

Cine? – radioamatorul titular de autorizatie.

Ce? Cand? – traficul radio desfasurat pe statia de radioclub, intotdeauna iar pe statia sa, atunci cand o pune la dispozitia altui radioamator, indiferent ca o pune la dispozitie in mod direct ori de la distanta.

Una din intrebari a ramas fara raspuns.

“Cum?” deja intra in domeniul tehnic pentru ca modalitatile in care trebuie indeplinita aceasta obligatie nu sunt explicitate nicaieri. Putem doar sa speculam dar as sublinia ca efectuarea unei inregistrari din care nu se poate intelege nimic echivaleaza cu lipsa acesteia. In fond, scopul urmarit de leguitor este de a se asigura  ca are acces la continutul comunicatiilor desfasurate prin intermediul statiei unui radioamator de catre un alt radioamator. Monitorizarea spectrului radio este o necesitate din perspectiva statului si de aici si aceasta lege.

Pe de alta parte, este si o asigurare din partea detinatorului de statie ce pune la dispozitia altor persoane (radioamatori sau nu) echipament de comunicatie la distanta ca va fi exonerat de o acuzatie mai grava in anumite situatii.

Trebuie inregistrat audio traficul in moduri digitale?

Legea nu distinge in aceasta chestiune; presupun deci ca, daca suntem in cele doua situatii in care este obligatorie inregistrarea audio, raspunsul este “DA”. Tehnic, este simplu de inregistrat in cazul AFSK dar mult mai dificil in cazul FSK pentru ca este necesara prezenta unui receptor de control pe langa receptorul principal sau statia trebuie astfel configurata incat sa preluam semnal din “MONITOR” pentru a realiza inregistrarea.

Cu stocarea acestor inregistrari pentru cel putin un an, iarasi este o problema complicata. Daca in cazul unui radioclub, exista resursele necesare, in cazul unui radioamator care isi pune statia la dispozitia altor radioamatori chestiunea poate sa devina costisitoare. Depinde si cat de mult o face, totusi. Una este rezolutia digitala necesara pentru un PSK31 si alta pentru un VARA, WINMOR sau PACTOR III J

In Codul penal exista o serie de infractiuni care au la baza fapte de transmitere de informatii catre persoane care nu au calitatea de a le primi; chiar in textul Legii se spune “Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni…”.

OK, acum ca am lamurit, cred, chestiunea la nivel de “statie radio” in intelesul comun, poate ca ar fi bine sa vedem cum sunt incidente prevederile Legii in ceea ce priveste repetoarele si alte echipamente ce permit operarea de la distanta.

Potrivit art.2, lit.h din Lege,  “stație de radiocomunicații - unul sau mai multe emițătoare și receptoare sau un ansamblu de emițătoare și receptoare, inclusiv echipamentele accesorii acestora, necesare pentru realizarea unui serviciu de radiocomunicații”.

Am vazut mai sus ca in intelesul larg de “statie radio” sunt incluse si echipamentele de emisie receptie care pot fi operate de la distanta, “prin intermediul undelor radio ori prin alte modalitati inclusiv prin internet” (pct.IV din Anexa la Regulament).

Potrivit Regulamentului, si acestea sunt supuse autorizarii: “Autorizația pentru o stație repetoare, respectiv de radiobaliză, se eliberează la solicitarea unui radioamator sau a unui radioclub, care se angajează să asigure toate condițiile tehnice, organizatorice și administrative pentru ca activitatea stației repetoare, respectiv de radiobaliză, să se desfășoare conform prevederilor prezentei decizii”. (art.24, al.1 din Regulament).

Aceasta inseamna, fara niciun dubiu, ca exista un “titular de autorizatie”. Totodata, pe aceasta “statie radio” (“statia repetor” este doar o categorie din cadrul “statiilor radio”) desfasoara trafic radio “de la distanta” (“prin intermediul undelor radio”)  alti radioamatori.

Ergo, traficul radio desfasurat pe aceasta statie radio trebuie inregistrat audio…

Deci, si repetoarele, nodurile, MMDVM-urile s.a.m.d…

Cam asta este parerea mea pe marginea noilor prevederi.

73 de Adrian YO3HJV

RadioMagazinYO, nr.6, aprilie 2011

A aparut revista RadioMagazinYO nr.6, aprilie 2011.
In continuare se ofera un premiu, la Tombola!
Se pot face si abonamente pentru editia tiparita.


Pe langa obisnuitele evaluari (In acest numar WR-G31DDC "EXCALIBUR") sau mici constructii la indemana incepatorilor, in acest numar se discuta despre Decizia Presedintelui ANCOM din martie, referitoare la activitatea de examinare in vederea obtinerii Certificatului de radioamator precum si la eliberarea acestui document de catre organizatiile private interesate si care indeplinesc conditiile de avizare.

Decizia Presedintelui ANCOM in 27 martie 2011, aici. Format PDF.

Lectura placuta!73!