Recent, pe site-ul ANCOM a fost postat in vederea dezbaterii publice un proiect de Decizie pentru modificarea Regulamentului pentru serviciul de amator.
Societatea Romana a Radioamatorilor a transmis un punct de vedere privind aceste modificari.
Stimate domn,
Referitor la proiectul de DECIZIE pentru modificarea şi completarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 245/2017 privind reglementarea serviciului de amator, subscrisa Societatea Română a Radioamatorilor vă transmite prezentul punct de vedere în cadrul procedurii de consultare publică:
- Introducerea in
Regulament a articolului 61(2):
“(2) Orice stație acționată/controlată de la distanță, indiferent de mijloacele utilizate, va fi asimilată unui repetor și va primi un indicativ după regula stabilită la alin. (1).”
Apreciem că această prevedere este prea generală și se îndepărtează de la scopul serviciului de amator enunțat la art. 2, lit.d. din Regulament și transformă radioamatorul într-un veritabil birocrat, fără a se indica anume cărei nevoi sociale corespunde aceasta reglementare.
Nici
din expunerea de motive nu rezultă care este rațiunea pentru care se impune
autorizarea distinctă a stației de amator în cazul în care controlul este
exercitat “de la distanță”.
Pentru a exemplifica absurdul situației
impuse, prezentăm urmatoarele situații des întâlnite în practică:
-Stația
instalată într-un corp de clădire este controlată de la distanță, prin cablu,
de un panou de comandă aflat în alt corp de cladire la aceeași adresă;
-
Stația instalată pe autoturism, este activată
de un microfon fără fir, cu funcții de control, de către operatorul
aflat în afara autoturismului, pe trotuar;
-
Stația instalată în casă este operată din curte, de la un calculator conectat
prin WiFi.
Lista poate continua cu astfel de situații care se încadrează în conținutul normei imperative.
De
asemeni, în situația unor experimente care presupun acționarea sau operarea de
la “orice distanță”, acestea vor putea fi desfășurate numai după solicitarea și
obținerea unei autorizatii în acest sens, chiar dacă echipamentele supuse
experimentului se găsesc la o distanță de ordinul centimetrilor.
În concluzie, solicităm eliminarea acestui punct în forma propusă.
„71 . Transmisiile între
stațiile din serviciul de amator nu trebuie să fie codificate/criptate în
scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate, cu excepția
semnalelor de control transmise între stațiile de comandă terestre și stațiile
spațiale în serviciul amator prin satelit.”
Ca o
primă observație, prin “codificare” se înțelege activitatea de reunire a
normelor de drept dintr-o jurisdicție într-un “cod legal”, codex, carte de
drept. Cu siguranță, autoritatea de reglementare are în vedere termenul de
“codare”, care se referă la exprimarea unui mesaj cu ajutorul unui cod,
respectiv transformarea unei comunicări convenționale într-una sistematizată cu
ajutorul unui cod.
Deși, din înțelesul textului propus, se ințelege că se interzice aplicarea proceselor de “codificare/criptare în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate…”, formularea poate da nastere la ambiguități în interpretare, în special în corelație cu noile tehnologii utilizate de radioamatori.
Astfel, o serie de transmisiuni moderne sunt “codate”, în sensul că informația inițială, fie text ori voce, este supusă unor proceduri de “codare”, fiind transformată cu ajutorul unor algoritmi apoi transmisă în eter sub forma unor semnale totalmente incomprehensibile pentru un operator uman.
Reconstrucția în forma inițială a acestor semnale recepționate din transmisiile codate se realizează prin “decodare”, respectiv aplicarea unei proceduri inverse celei de “codare”.
Astfel
de transmisii “codate” sunt specifice unei palete largi de metode utilizate de
radioamatori pentru stabilirea de legaturi radio:
Telegrafie,
PSK, OLIVIA, AMTOR, APRS, PACTOR, SSTV,
RTTY, JT65, CLOVER, MT63, THROB, MFSK16, OLIVIA, DOMINOEX, Contestia, FreeDV,
DMR, D-STAR, C4FM si multe altele, lista fiind uriasa.
În
acest sens, al interpretării arbitrare, se poate exemplifica cu utilizarea
echipamentelor capabile D-STAR sau C4FM care transmit vocea “codat”;
deși “codul” este public (codare AMBE si modulatie CQPSK), decodarea este posibilă doar cu echipamente dedicate. O interpretare subiectivă poate concluziona că transmisiunea s-a efectuat “codat”, în scopul ascunderii comunicării față de cei care nu dețin echipamente capabile de a decoda aceste moduri de transmitere.
Raționamentul
se poate aplica in mod similar tuturor celorlalte moduri digitale.
3. Așadar, deși intenția autorității de reglementare este evidentă, modalitatea de transpunere în textul normei este perfectibilă în vederea conformarii cu prevederile Legii nr.24/2000 republicata în M.Of. nr.260/21 apr.2010, aplicabile potrivit art.3(2) din actul normativ indicat.
Astfel:
-
norma trebuie sa fie formulata clar si inteligibil, fara pasaje echivoce. Am
aratat ca cei doi termeni in raport de care se stabileste conduita interzisa au
semnificatii complet diferite din punct de vedere semantic;
-
desi termenii utilizati sunt consacrati in domeniul de activitate la care se
refera reglementarea, sensul acestora comporta anumite ambiguitati si, intrucat
vizeaza o interdictie, semnificatia lor ar trebui fie stabilita in cuprinsul
textului modificator fie reformulat textul.
4. În ceea ce privește completarea acestui articol arătăm ca, în cazul comunicațiilor de urgență este necesară de multe ori transmiterea unor informații care fie conțin date personale (ale victimelor) fie sunt de natură să provoace panică în rândul populației în cazul în care sunt interceptate de terțe părți și difuzate larg.
Frecvențele utilizate de radioamatori pot fi interceptate cu echipamente extrem de accesibile, oricine putând să obțină aceste informații și să le exploateze în scopul urmăririi de senzațional.
Din aceste motive, considerăm că ar fi utilă introducerea unei excepții care să permită utilizarea unei forme de criptare a comunicației în situații de urgență, acolo unde este necesară protecția informației și în condițiile prevăzute de art.141 din Anexă (jurnalizarea traficului de urgență pe stațiile repetor).
5. In
concluzie, propunem urmatoarea varianta care, in opinia noastra, raspunde
dezideratului urmarit de autoritatea de reglementare :
„71
. Conținutul transmisiilor între
stațiile din serviciul de amator nu trebuie să fie prelucrat în scopul de a se ascunde semnificația
comunicațiilor efectuate, cu excepția semnalelor de control transmise între
stațiile de comandă terestre și stațiile spațiale în serviciul amator prin
satelit, precum și a traficului de urgență și numai cu respectarea art.141
din Anexă .”
6. In ceea ce priveste
pct.23 (1) din propunere, respectiv introducerea unui nou capitol ”Norme
de utilizare a stațiilor radio în situații de urgență”:
„1. Orice stație repetoare din serviciul
de amator trebuie să aibă cel puțin un canal de urgență, care să poată prelua
neîngrădit comunicațiile de urgență în măsura în care acestea se regăsesc ori
sunt identificate în banda de funcționare a stației și în măsura în care este
tehnic posibil”
Noțiunea de ”canal” este, ea însăsi, ambiguuă.
Din punct de vedere al structurii, prin el se înțelege lărgimea de bandă ocupată de transmisie (canal radio) iar din punct de vedere al funcționalității, poate fi de tip ”logic”.
În acest context, imperativul normei: “să poată prelua neîngrădit”, este imposibil întrucât, pe o singură pereche de frecvențe ale unei stații repetoare (“canal” radio), într-un moment dat, se poate desfășura o singură convorbire; dacă aceasta este de durată, apelul de urgență nu mai poate fi preluat.
În
prezent, singurele stații repetor apte să fie utilizate în serviciul de
radioamator care permit să se “preia neingradit comunicațiile de urgență” sunt:
-repetoarele
DMR Tier II si Tier III (7K60FXD,
7K60FXE, 7K60FXW);
-repetoarele
TETRA (20K0D1E, 20K0D1W, 20K0D7D, 20K0D7E, 20K0D7W, 20K1D1D),
care pot asigura preluarea traficului de urgenta simultan cu derularea altor legaturi radio, pe canale logice diferite (doua sau patru TimeSlot).
Totodată, apreciem că generalizarea și particularizarea simultană în același articol cu caracter imperativ nu sunt de natură să ofere concizia și claritatea cerute de normele referitoare la tehnica legislativă indicate la pct. 3 din prezentul punct de vedere.
Din
aceste motive, propunem urmatorul text:
„1. Stațiile
repetor din serviciul de amator care au
cel puțin două canale de tip TimeSlot trebuie să aibă cel puțin un canal de
urgență, care să poată prelua neîngrădit comunicațiile de urgență în măsura în
care acestea se regăsesc ori sunt identificate în banda de funcționare a
stației.”
”3. Canalele de comunicații pentru situații de urgență vor utiliza următoarele frecvențe radio pentru comunicații terestre: 3705 kHz, 3760 kHz, 7110 kHz, 14300 kHz, 18160 kHz, 21360 kHz, 28360 kHz și 145,225 MHz și următoarele frecvențe radio pentru comunicații spațiale: 10489,860 MHz (downlink) / 2400,360 MHz (uplink) pe satelitul „QO-100 Satellite International Emergency Frequency”.”
În primul rând, denumirea corectă a satelitului geo-staționar de radioamatori este “Es’hail 2”, după numele companiei care l-a construit.
“QO-100” sau “P4-A” sunt acronime atribuite de Asociația Radioamatorilor din Statele Unite (ARRL).
În al doilea rând, frecvențele agreeate pentru traficul de urgență pe satelitul Es’hail 2 sunt rezultatul unei convenții amiabile între organizațiile de radioamatori și nu decurg dintr-un acord sau reglementare cu caracter legal.
Mai mult, frecvențele menționate pot oricând modificate prin decizia administratorului satelitului.
Așadar,
pentru a evita consacrarea printr-o normă cu caracter cel puțin dispozitiv a
unei convenții private ce se poate modifica oricând, apreciem că ar fi utilă
eliminarea din conținutul propunerii a perechilor de frecvențe din banda transponderului
satelitului Eshail 2.
