Just a Soviet T-34 commander cockpit clock

 

Xiegu G90 Full schematic

 Finally, the schematic of Xiegu G90 is available!

Here they are, in pdf format.

1 PA RF Board

2 Small Signal Board

3 Display Unit

4 Microphone - Remote DTMF Microphone

The board revision is 2.0.6. I have 2.0.7 revision and there are some minor modifications, especially in the power supply line (reverse protection).

Some other resources.

Alfabetul Fonetic Romanesc

Pornind de la o postare pe FB referitoare la alfabetul fonetic romanesc, mi-am stors nitel neuronii si am reusit sa dezgrop alfabetul fonetic romanesc, asa cum l-am invatat in armata acum peste 30 de ani.

Dar ce este un "alfabet fonetic"? 

In conditii dificile care perturba calitatea transmisiei telefonice, a vocii adica, este de preferat pentru a pastra acuratetea comunicarii sa fim siguri ca la corespondent informatia se regaseste intocmai cum dorim sa o transmitem, fara alterari si confuzii.

Din acest motiv, informatia careia dorim sa ii conferim acuratete, o transmitem pe litere iar literele nu le pronuntam asa cum am invatat in scoala. 

In loc de litera, transmitem un cuvant iar acel cuvant are la inceput litera pe care dorim sa o transmitem. Procedand astfel, conferim redundanta sporita informatiei - in termeni moderni este o forma de FEC - Forward Error Correction.

Sa revenim insa.

Actualmente, in Armata Romana, prin alinierea la standardele NATO, se foloseste alfabetul fonetic international  dar, pana la aderarea la aceasta structura, in comunicatiile utilizate de structurile MApN, MAI, ISU etc, era folosit un alfabet propriu, de origine romana, aparut odata cu mijloacele de comunicatie care permiteau transmiterea vocii, adica cu telefoanele de campanie si preluat apoi in comunicatiile radio.

Mai jos este alfabetul fonetic  NATO si alfabetul fonetic romanesc:

-A -  alpha -ana
-B - bravo - barbu
-C - charlie - constantin (foarte des se foloseste Costica...e mai simplu)
-D - delta - dumitru
-E - echo - elena
-F - foxtrott - florea
-G - golf -  gheorghe
-H - hotel - haralambie
-I - india - ion
-J - juliett - jean /  jipa
-K - kilo - kilogram 
-L - lima - luca / lazar / laura
-M - mike - marin
-N - november - nicolae
-O - oscar - olga / oprea
-P - papa - petre
-Q - quebec - quebec / chiuu (u-lung)
-R - romeo - radu
-S - sierra - sandu
-T - tango - tudor
-U - uniform - udrea
-V - victor - vasile
-W - whiskey - whiskey / dubluvee
-X - x-ray - xenopol / xenia
-Y - yankee - igreec
-Z - zulu - zamfir

Numarul de inmatriculare al unei masini se va transmite astfel:

VN-439-IULO 

In alfabetul fonetic romanesc: Vasile Nicolae Patru  Trei Noua Ion Udrea Lazar Oprea

In alfabetul fonetic international/NATO: Victor November Four Three Niner India uniform Lima Oscar

O particularitate legata de numere, in alfabetul fonetic romanesc, 7 se transmitea ca "șepte” iar in alfabetul fonetic NATO 9 se transmite "niner" pentru eliminarea unor confuzii.

Analiza functionarii sistemului TETRA in unele incidente

Prăbuşirea aeronavei Turkish Airlines.

Incidentul a avut loc în regiunea Kennermerland, a doua ca nivel critic din Olanda, cu o populaţie de 500.000 de locuitori şi care are în responsabilitate printre altele aeroportul Schiphol din Amsterdam, Corus Steelworks şi portul maritim Amsterdam.

Primele apeluri de urgenţă primite la dispecerat, cu privire la prăbuşirea aeronavei, au fost recepţionate la ora 10.30 pe 25 februarie 2009.

Apelurile au fost transmise de un motociclist care a fost martor la prăbuşirea aeronavei şi de la controlul de trafic (ATC) care a raportat  pierderea de pe radar a aeronavei. ATC-ul nu a putut să raporteze cu exactitate ce s-a întâmplat, mult mai multe informaţii obţinându-se de la motociclist cu toate că şi acesta a fost confuz în ceea ce priveşte localizarea evenimentului. 

Serviciile de urgenţă au trimis imediat resursele la locul incidentului.

Imediat ce a fost confirmată adevărata dimensiune a incidentului, au fost mobilizate resurse de intervenţie de urgenţă atât din regiune cât şi din celelalte regiuni.

Nu putem confirma cu exactitate câte resurse au fost mobilizate şi de unde dar se pare că au participat 60 de ambulanţe din mai multe regiuni şi un număr de 600-700 specialisti din rândul personalului de intervenţie de urgenţă.

Radiocomunicaţiile au fost asigurate prin 8 staţii de bază, fiecare în medie cu câte 3 frecvenţe purtătoare.

Majoritatea traficului a fost generat prin site-ul Halfweg ce conţine o staţie de bază cu 3 frecvenţe purtătoare. Acest site, la ora 10.00, avea 49 talkgroup-uri active. 

La ora 11.00 acelaşi site avea 116 talkgroup-uri active. A rămas cu acestă încărcare până către ora 13.00, reducându-se la 89 la ora 14.00 iar la ora 15.00 ajungând aproape de normal, când se înregistrau 59 de talkgroup-uri.

Utilizatorii radio şi dispecerii au reclamat congestie în  cadrul reţelei radio, lucru cu care nu s-au mai confruntat până  atunci. 

Aceştia au crezut că sunt „probleme” cu reţeaua şi din acest motiv unii dintre ei au utilizat ca sistem de comunicaţii sistemul GSM.

Centrul de management al sistemului de radiocomunicaţii a fost contactat în jurul orei 10.45 şi primele măsuri puse în aplicare au fost de a stopa orice operaţiune de mentenanţă şi de a mobiliza personal suplimentar pentru supraveghere şi intervenţie la nivel de comutatoare şi centrul de management al sistemului. Înregistrările de trafic au demonstrat că în momentul incidentului traficul la nivelul site-ului Halfweg a crescut brusc la valori de peste 90% din capacitate până în jurul orei 12.30, reducându-se la 80-90% pentru următoarea jumătate de oră şi apoi la 70-80% pentru următoarele 45 de minute. Un al doilea vârf de trafic de 90% din capacitate a fost înregistrat în jurul orei 14.15 când la locul incidentului s-a deplasat Primul-Ministru şi în acelaşi timp au început să fie deplasaţi/mutaţi răniţii în diferite locaţii.

În urma discuţiilor cu personalul din centrul operaţional (control room) al regiunii Kennemerland, echipa de management al sistemului de radiocomunicaţii a decis să pună timesloţii rezervaţi pentru traficul de date la dispoziţia traficului de voce.

În acelaşi timp, sistemul a fost comutat de pe modul „All Start” pe modul „Fast Start”. Deşi în felul acesta sistemul a devenit mult mai flexibil, utilizatorii au fost derutaţi şi a determinat apariţia cererilor de repetare a mesajelor (de către utilizatorii care se alăturau unei comunicaţii de grup prin facilitatea „Late Entry”).

Trebuie totuşi subliniat faptul că sistemul de radiocomunicaţii TETRA (C2000), nu a înregistrat alte disfuncţionalităţi.

Atacul asupra familiei regale olandeze.

Incidentul a avut loc în oraşul Apeldoorn, provincia Gelderland.

Comportamentul sistemului de radiocomunicaţii TETRA C2000 nu a fost analizat la fel de detaliat ca şi în cazul prăbuşirii aeronavei deoarece nu au existat sesizări oficiale cu privire la anomalii în comportamentul sistemului.

În linii mari, cu excepţia unor mici congestii (mai mici de 5%), sistemul s-a comportat bine.

Doar un mic grup de utilizatori (echipa de protecţie a familiei regale) au raportat unele comportamente ciudate ale sistemului dar nu au înaintat plângeri oficiale în acest sens. Se presupune că este vorba despre faptul că nu toţi utilizatorii din grup au

recepţionat mesajele transmise de colegii lor.

Tulburările publice de pe plaja Hoek van Holland.

Incidentul a avut loc pe plaja de lângă Hook of Holland.

Evenimentul a fost unul planificat dar a degenerat în tulburări publice după miezul nopţii datorită atacului suporterilor echipelor  de fotbal asupra forţelor de poliţie.

Ofiţerii de poliţie au reclamat că nu au reuşit să  apeleze propriul dispecerat din sistemul de radiocomunicaţii TETRA C2000 şi că încercările de a transmite apeluri de urgenţă au eşuat. Au raportat în acelaşi timp şi că sistemul a fost nefuncţional.

Nivelul de acoperire al sistemului la locul incidentului se ştia ca fiind la nivel minim sau chiar mai mult.

Sistemul nu a transmis însă 6 apeluri de urgenţă deşi nu s-a înregistrat congestie în momentul generării apelurilor de urgenţă. Deşi era necesar, nu s-a realizat o investigare completă în vederea analizării comportamentului terminalelor în acest caz particular.

Danemarca – UN FCCC COP15

Sistemul de radiocomunicaţii din Danemarca este administrat de Poliţie care este şi responsabilă de organizarea operaţională a sistemului (fleetmapping), de capacitatea şi implementarea acestuia.

Pentru pregătirea evenimentului a fost organizat un grup de lucru alcătuit din reprezentanţi ai poliţiei, Motorola şi SINE.

Au fost instalate capacităţi suplimentare la 7 site-uri pentru unele dublându-se capacitatea.

A existat şi şansa ca Danemarca să poată utiliza mai multe frecvenţe suplimentare ce erau atribuite în acel moment pentru utilizarea în sistemul TETRA al Suediei (Suedia încă nu terminase de implementat propriul sistem).

A fost creat un call center ca unic punct de contact pentru toate agenţiile care utilizau sistemul şi prin care acestea puteau solicita sau transmite informaţii către operatorul de sistem.

Au fost organizate întâlniri de lucru în fiecare dimineaţa pe perioada derulării evenimentului în care a fost analizată  funcţionarea sistemului din ultimele 24 de ore şi transmise concluziile reprezentanţilor utilizatorilor.

90% din personalul aparţinând forţelor de poliţie nu au utilizat anterior un terminal TETRA iar instruirea acestora a durat mai puţin de o oră.

Au apărut unele disfuncţionalităţi:

-Deseori, când un grup de utilizatori se afla împreună într-un autovehicul, nu toate terminalele funcţionau;

dacă utilizatorii coborau din autovehicul şi se îndepărtau atunci funcţionarea revenea la normal.

-Pe timpul demonstraţiilor, când 4 sau mai multe talkgroup-uri erau în uz, comunicaţiile se întrerupeau.

-O staţie de bază a comutat din clasa de securitate 3 în clasa de securitate 2, ceea ce a condus la imposibilitatea de afiliere a terminalelor la acel site (log-urile ATIA au arătat că un mare număr de terminale au avut restricţie de afiliere la site).

-În anumite zone din Copenhaga vocea recepţionată la terminale era metalică.

-Pe timpul derulării evenimentului, s-a descoperit că un mare număr de poliţişti sunt cantonaţi pe un vas în zona de nord a portului şi era necesar a fi instalată o capacitate suplimentară pentru aceştia. În ciuda tuturor acestor probleme, putem spune că sistemul s-a comportat bine, cu toate că analiza nu a fost încă finalizata. 

Accidentul feroviar de la Halle din Belgia

Belgia utilizează sistemul TETRA ASTRID.

Configurarea grupurilor de lucru este astfelrealizată şi organizată încât utilizatorii, la apariţia unor incidente trebuie să schimbe grupul de lucru. 

Sunt organizate grupuri de lucru pentru fiecare zonă, grupuri de lucru ce sunt replicate în fiecare terminal radio astfel încât utilizatorii cunosc ce grup de lucru trebuie utilizat în funcţie de locul unde s-a produs incidentul.

Lucrul în cadrul talkgroup-urilor este supervizat prin dispecerate dar există şi talkgroup-uri ce pot fi utilizate fără supervizarea dispeceratelor.

Pentru situaţii de urgenţă sunt utilizate talkgroup-uri pentru evenimente speciale. Acest lucru presupune că utilizatorii cunosc ce au de făcut încă din primul moment în cazul apariţiei situaţiilor de criză.

Odată ce resursele sosesc la incident, în funcţie de natura incidentului, ei vor fi direcţionaţi să lucreze pe un alt talkgroup dar iniţial toţi vor comuta pe acelaşi talkgroup.

Analizând evenimentul, putem afirma:

-Forţele de poliţie au reacţionat foarte rapid, au comutat toţi pe talkgroup-ul zonei, conform rutinei (acest talkgroup mai este denumit şi punct de întâlnire), de unde supervizorul a direcţionat resursele în funcţie de derularea evenimentului.

-Planul de acţiune pentru astfel de cazuri a fost pus rapid în aplicare.

-Din păcate personalul de conducere nu a schimbat la fel de rapid pe talkgroup-ul corespunzător ca şi personalul de execuţie. Nu au fost transmise rapoarte către centrele de comandă şi control pentru a informa cu tot ceea ce se întâmplă pe teren.

-Există încă tendinţa în rândul personalului de conducere de a utiliza GSM-ul în locul radiocomunicaţiilor TETRA.

-Au fost utilizate mai multe talkgroup-uri specifice fiecărei agenţii participante.

-Din punct de vedere tehnic, s-au înregistrat „cozi de aşteptare”.

PROBLEMELE ÎNREGISTRATE

Rapoartele cu privire la incidente sunt deseori confirmate iniţial ca având loc în diferite locaţii deoarece persoanele care le raportează nu cunosc foarte bine zona şi sunt şocate de ceea ce văd. Este  inevitabil faptul că utilizatorii implicaţi într-un incident major sunt psihic afectaţi iar acest lucru le va inhiba abilitatea de a îndeplini sarcini neobişnuite. Utilizatorii vor percepe sistemul de comunicaţie avut la dispoziţie ca un mijloc de urgenţă şi se vor simţi frustaţi dacă nu-l vor putea utiliza eficient tocmai atunci când au cea mai mare nevoie de el.

Utilizatorii simt nevoia să împărtăşească informaţiile cu privire la ceea ce văd. Acest lucru presupune mai mult trafic. Utilizatorii mai tineri, care au crescut în prezenţa GSM-ului ca mijloc comun de comunicaţii, se supun mai puţin rigorilor disciplinei radio. 

Această tendinţă se manifestă în ultima vreme şi în rândul utilizatorilor mai experimentaţi.

Raportul este realizat în primul rând pe incidentul creat de prăbuşirea aeronavei aparţinând companiei Turkish Airlines deoarece este exemplul cel mai bun pentru un incident care poate avea loc oriunde, oricând şi reprezintă exemplul care poate genera cele mai multe dintre problemele înregistrate. 

Resursele umane sunt mobilizate din diferite zone iar la locul incidentului vor monitoriza propriul talkgroup. 

Acest lucru va genera următoarele probleme:

-Un mare număr de talkgroup-uri ce trebuie să se înregistreze la staţia de bază locală.

-Comunicaţiile sunt fragmentate deoarece informaţiile sunt furnizate la diferiţi dispeceri, uneori aflaţi în diferite centre de comandă şi control.

-Aceeaşi informaţie este furnizată de câteva ori de diferite persoane, în diferite talkgroup-uri.

-Coordonarea resurselor este dificilă datorită lipsei controlului asupra tuturor informaţiilor (lipseste privirea de ansamblu).

-Numărul mare de talkgroup-uri determină congestii ale sistemului, mai mulţi dispeceri recepţionează informaţii şi actualizează situaţia şi mai multe comunicaţii sunt generate de centrele de comandă şi control.

-Pentru comunicaţii a fost utilizat şi sistemul GSM. Acesta a funcţionat bine dar prin transmiterea informaţiilor prin alte sisteme s-a creat riscul ca acestea să nu fie cunoscute de toţi utilizatorii îndreptăţiţi. În acelaşi timp, transmiterea informaţiilor prin alte sisteme decât cele de radiocomunicaţii la centrele de comandă şi control creează risipă de resurse de personal (personalul din aceste centre trebuie să răspundă la apelurile sosite pe alte canale de comunicaţii).

Au existat planuri de intervenţii pentru asemenea cazuri; aceste planuri prevedeau însă producerea incidentelor în zona  aeroportului şi mai puţin în zonele imediate acestuia. La aceste planuri, deşi au fost testate, nu a avut acces tot personalul implicat.

La testarea planurilor se pare că nu au fost testate şi sistemele de radiocomunicaţii ce sunt utilizate în asemenea situaţii. La momentul producerii incidentului personalul de intervenţie a părut să nu fi fost familiarizat cu planurile de intervenţie. Impresia creată a fost că deşi talkgroup-urile nu au fost reduse/modificate, la locul incidentului atât personalul de intervenţie cât şi cel de conducere al operaţiunilor de intervenţie nu cunoşteau prea bine cum funcţionează sistemul de radiocomunicaţii TETRA.

Utilizatorii au crezut că sunt probleme cu sistemul şi că acesta nu este pregătit pentru asemenea incidente. Acest sentiment a fost apoi preluat de presă, politicieni şi adversarii comerciali pentru a se crea publicitate negativă şi reducând în cele din urmă încrederea utilizatorilor în sistem.

LECŢII DESPRINSE

Acoperirea

Acoperirea reprezintă una dintre principalele preocupări şi sesizări din partea utilizatorilor.

Acoperirea nu poate însă să fie universală mai ales dacă avem în vedere numărul de frecvenţe disponibile şi numărul de staţii de bază care reprezintă unul dintre cele mai costisitoare elemente componente ale sistemului.

Se ştie că în cazul incidentelor de pe plajă acoperirea a fost undeva la puţin peste minimum şi cu toate acestea nu s-au înregistrat plângeri din acest punct de vedere în ziua anterioară producerii incidentului.

Au fost efectuate teste şi după producerea incidentului (teste post-incident).

Deşi în teorie este acceptat că acoperirea nu trebuia să fie influenţată de faptul că plaja este sau nu populată de mulţime, totuşi comportamentul terminalelor de radiocomunicaţii este modificat atunci când funcţionează în mijlocul a 50.000 de persoane. Efectul este similar comparaţiei dintre o pădure iarna şi una vara în plină vegetaţie.

Cu excepţia incidentului de pe plajă nu au mai fost suspiciuni cu privire la acoperire şi în cazul altor incidente.

Capacitatea

Capacitatea disponibilă la fiecare staţie de bază trebuie să fie planificată în concordanţă cu utilizarea anticipată, avandu-se în vedere:

-Locaţia (centru urban, urban, suburban, rural, etc.).

-Obiectivele principale din zonă (aeroport, centre administrative, stadioane, locuri de desfăşurare a unor concerte sau manifestaţii publice, centre comerciale, etc.).

-Numărul de terminale ce sunt înregistrate zilnic în zonă, numărul de talkgroup-uri şi tipul de comunicaţii realizate (de grup, individuale, telefonice, etc.).

Operatorul de sistem trebuie să analizeze periodic modul de utilizare al capacităţilor instalate şi să le modifice în funcţie de rezultatul analizelor.

Capacitatea unei zone poate fi crescută în situaţia unor evenimente planificate dar de frecvenţă aleatoare.

Trebuie avut în vedere că în cazul unui eveniment major spontan, cel puţin în primele ore, utilizatorii trebuie să foloseasca sistemul aşa cum este implementat, indiferent de capacitatea acestuia.

Trebuie avut în vedere că o soluţie alternativă o constituie utilizarea modului de lucru DMO de către grupurile de utilizatori care au atribuţii restrânse (controlul şi dirijarea traficului, a mulţimii, etc.) şi care nu trebuie să comunice cu centrele de comandă şi control.

Organizarea grupurilor de lucru

Există o confuzie generală cu privire la organizarea grupurilor de lucru. Multă lume înţelege prin organizarea grupurilor de lucru o simplă listă de talkgroup-uri. 

Cel puţin utilizatorii terminalelor o percep astfel deoarece văd în terminalele lor o simplă înşiruire de talkgroup-uri.

Organizarea grupurilor de lucru trebuie să fie rezultatul analizei modelului organizaţional şi operaţional al organizaţiei, al misiunilor acesteia, al politicilor de comandă şi control şi al procedurilor de distribuţiei a resurselor acesteia. 

Organizarea grupurilor de lucru trebuie prin urmare să reflecte metodele de organizare şi lucru al organizaţiei, nevoile de comunicaţii ale acesteia în cadrul sistemului de radiocomunicaţii TETRA.

În cazul prăbuşirii aeronavei Turkish Airlines, unul dintre inginerii de sistem a comutat de pe modul „All Start” al talkgroup-urilor pe modul „Fast Start”. 

Acest lucru a fost realizat pentru un anumit număr de talkgroup-uri (mai puţin de 5). Modurile de lucru „All Start” şi „Fast Start” reprezintă unele dintre opţiunile de configurare pentru talkgroup-uri.

Modul „All Start” – prin acest mod utilizatorii (inclusiv  dispecerul) nu pot realiza comunicaţii până când fiecare membru din talkgroup nu are alocată resursă de comunicaţie de către staţia de bază la care este înregistrat. 

Dacă la unul dintre site-uri există capacitate disponibilă pentru unul dintre membri dar nu şi pentru ceilalţi înregistraţi la alte staţii de bază, atunci sistemul va rezerva un timeslot pentru acel talkgroup, timeslot prin care se va realiza trafic în

momentul în care există capacitate disponibilă la toate site-urile.

Modul „Fast Start” – prin acest mod o comunicaţie se realizează imediat ce terminalul care iniţiază comunicaţia a primit resursa de trafic de la site-ul la care este înregistrat, indiferent dacă ceilalţi membri ai talkgroup-ului înregistraţi la alte site-uri au primit resursă de trafic sau nu.

Din punct de vedere al siguranţei că mesajele sunt recepţionate în întregime şi de către toţi membrii talkgroup-ului, este de preferat modul „All Start”.

Bineînţeles că sunt şi argumente împotriva acestei opţiuni:

-În situaţia apariţiei congestiilor modul „All Start” este mult mai pretabil.

-Cei care posedă experienţă operaţională ştiu că utilizatorii nu „ascultă” toate mesajele din grup, le filtrează pe cele care nu-i interesează sau care nu reprezintă o urgenţă pentru ei sau pentru că sunt în derularea unei alte conversaţii sau sarcini.

-Un terminal aflat în altă zonă (remote) ce monitorizează un talkgroup, ar putea să împiedice transmiterea unei comunicări.

Modul „Fast Start” este un mod de lucru mult mai flexibil iar prin opţiunea „Late Entry” permite utilizatorilor care au pierdut startul unei comunicări să asculte parte din acesta imediat ce resursele sunt disponibile (sau imediat ce au comutat de pe DMO pe TMO sau au comutat terminalul pe „on”).

Din păcate, pe timpul derulării evenimentului, utilizatorii fiind obişnuiţi cu modul „All Start”, la comutarea bruscă pe modul „Fast Start” aceştia au început să recepţioneze uneori parte din mesaje ceea ce pentru ei era ceva neobişnuit (erau obişnuiţi să

recepţioneze doar mesajul întreg). 

În acest caz utilizatorii au solicitat repetarea mesajelor ceea ce a contribuit la apariţia congestiilor.

Controlul Termenul de „control” îl vom utiliza doar în ceea ce priveşte sistemul de radiocomunicaţii.

Încă de la început, în cazul prăbuşirii aeronavei, este clar că am avut de-a face cu situaţia de congestie şi în acest caz cineva trebuia să preia controlul, să determine cauza apariţiei congestiei şi să reducă impactul. Bineînţeles că şi pentru acest caz prevenţia ar fi fost de dorit.

În Belgia, utilizatorii şi în mod special forţele de poliţie care deţin cea mai mare pondere din punct de vedere al numărului de utilizatori, mulţumită antrenamentului şi modului de configurare al terminalelor radio, la apariţia incidentului au comutat pe un talkgroup comun ce a putut să fie dispecerizat/controlat. 

S-a redus astfel numărul de talkgroup-uri înregistrate în zona incidentului şi s-a prevenit congestia. 

De asemenea toate informaţiile conţinute în comunicări au fost recepţionate în mod centralizat în centrul de comandă şi control.

ASPECTE OPERATIONALE

Planificarea 

În cadrul modelului utilizat de poliţia belgiană, utilizatorii cunosc că trebuie să comute pe un alt talkgroup la apariţia unui incident major. În acest scop au fost organizate corespunzător grupurile de lucru, au fost configurate terminalele şi instruiţi utilizatorii.

Aşa după cum a fost menţionat, a existat un plan operaţional de intervenţie în caz de incidente majore, comun pentru forţele de securitate regională şi autorităţile din cadrul aeroportului.

Majoritatea incidentelor aviatice au loc la decolare şi la aterizare dar este indicat să se extindă zona probabilă de intervenţie pe culoarul de aterizare în afara zonei aeroportului.

Există tendinţa ca în planurile de intervenţie în situaţii de urgenţă să fie prevăzută utilizarea sistemelor de comunicaţii fără să se aibă în vedere că acestea nu sunt disponibile în mod identic oricând şi oriunde.

Trebuie avute în vedere la planificarea sistemelor de comunicaţii că acoperirea acestora diferă de la zonă la zonă, capacitatea diferă de la staţie de bază la staţie de bază, modul de utilizare diferă şi el (trafic preponderent de voce, timesloţi rezervaţi pentru date, prioritate voce, etc.) şi multe alte elemente care pot în final să influenţeze abilitatea sistemului de a răspunde cerinţelor operaţionale pentru situaţii de urgenţă/criză.

Instruirea

Din cazurile prezentate se poate concluziona că au existat diferenţe mari în ceea ce priveşte timpul alocat pentru instruirea utilizatorilor şi conţinutul şedinţelor de instruire.

În majoritatea cazurilor instruirea s-a limitat la utilizarea terminalelor radio. Sistemul de radiocomunicaţii în standard TETRA este total diferit însă în comportare de cel analogic şi, prin urmare, utilizatorii trebuie să fie familiarizati în plus cu noţiuni referitoare la modul de lucru al sistemului şi situaţiile ipotetice ce pot apare. 

În general utilizatorii au fost instruiţi cu privire la modul de utilizare al sistemului în contextul obişnuit nu şi în privinţa a ceea ce trebuie să facă în cazuri deosebite sau la apariţia unor incidente majore.

În cazul prăbuşirii aeronavei utilizatorii nu au fost obişnuiţi şi nici nu au cunoscut situaţiile de congestie sau de aşteptare. Unul dintre avantajele sistemului de  radiocomunicaţii TETRA – cel de prioritizare, nu a fost utilizat.

Mulţi utilizatori nu au cunoscut cum să utilizeze butonul PTT (să apese şi să ţină apăsat).

Aceştia au apăsat butonul PTT şi apoi l-au eliberat de mai multe ori consecutiv ceea ce a presupus mai multe încercări de stabilire a legăturii şi în mod implicit a contribuit la congestia sistemului.

Unii utilizatori, neputând să comunice, chiar dacă erau în afara ariei de acoperire, au apăsat butonul „Emergency” crezând că astfel pot contacta centrul de comandă şi control.

În ceea ce priveşte butonul de „Emergency” a fost stabilit ca timp de apăsare pentru a transmite un apel de urgenţă de 2s. Timpul a fost mărit de la 1s la 2s pentru evitarea situaţiile în care se apăsa din greşeală pe butonul „Emergency” şi erau transmise apeluri false. Se pare însă că percepţia perioadei de 2s este diferită în cazul în care te afli în zona unor incidente

în derulare în comparaţie cu cea din birou (incidentele de pe plajă).

Disciplina radio

O altă problemă a constituit-o disciplina radio. Acest concept, din păcate, se pare că încet cu încetul dispare. 

Termeni precum acurateţe, exprimare concisă, claritate, viteză, volum, nu mai sunt de actualitate. 

Se manifestă incoerenţă în exprimare şi divagare de la subiectul comunicării lungind inutil timpul comunicării ceea ce constituie risipă de resurse (capacitate de sistem). 

Utilizatorii au tendinţa de a utiliza comunicările radio similar cu cele telefonice.

Utilizatorii sunt instruiţi şi testaţi în mod sistematic cu privire la modul de utilizare al armamentului, modul cum să controleze o manifestare publică violentă, în domeniul legislaţiei şi multe alte domenii dar mai puţin în ceea ce priveşte utilizarea terminalelor radio chiar dacă acestea de cele mai multe ori sunt esenţiale pentru misiune.

Probabil că utilizarea mijloacelor de comunicaţii trebuie să fie introdusă printre criteriile de evaluare a standardului profesional.

Se pare că există tendinţa ca planurile să fie exersate la tablă doar la nivelul personalului de conducere, prin crearea unor diferite scenarii ipotetice şi stabilirea unor soluţii de acţiune corespunzătoare.

Lipsesc exerciţiile în teren la nivelul personalului de execuţie şi în care să se testeze şi abilitatea sistemului de radiocomunicaţii de a răspunde cerinţelor operaţionale.

Interoperabilitate/Cooperare interinstituţională

Ideea utilizării unui singur sistem de radiocomunicaţii de către toate agenţiile este justificată din punct de vedere financiar şi al eficienţei cu toate că există încă opinii diferite în acest sens.

Opiniile diferite se bazează în special pe faptul că agenţiile îndeplinesc misiuni diferite şi prin urmare vor utiliza în mod diferit sistemul.

În cazul prăbuşirii aeronavei, la locul incidentului au sosit 60 de ambulanţe fiecare cu câte cel puţin un terminal radio ce monitoriza propriul talkgroup.

Soluţia lucrului pe talkgroup-uri diferite a fost adoptată din raţiuni de confidenţialitate (confidenţialitatea informaţiilor cu privire la pacient).

În situaţia dată însă nu a reprezentat o soluţie. O soluţie ar fi putut să reprezinte lucrul în comun pe un singur talkgroup pentru coordonare iar informaţiile confidenţiale să fie transmise în modul „Private call”.

Trebuie avut în vedere că un talkgroup reprezintă un canal radio de lucru virtual ce permite unui grup de utilizatori să comunice împreună în virtutea că aceştia îndeplinesc o sarcină organizaţională comună, au o responsabilitate geografică sau o combinaţie a acestor două criterii.

Modelul utilizării de diferite sisteme s-a dovedit ineficient în special pe timpul derulării evenimentelor din 9 septembrie când serviciile de urgenţă nu au comunicat între ele.

Punct de vedere la modificarea Regulamentului pentru serviciul de amator propusa de ANCOM

Recent, pe site-ul ANCOM a fost postat in vederea dezbaterii publice un proiect de Decizie pentru modificarea Regulamentului pentru serviciul de amator.

Societatea Romana a Radioamatorilor a transmis un punct de vedere privind aceste modificari.

Stimate domn, 

Referitor la proiectul de DECIZIE pentru modificarea şi completarea Deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii nr. 245/2017 privind reglementarea serviciului de amator, subscrisa Societatea Română a Radioamatorilor vă  transmite prezentul punct de vedere în cadrul procedurii de consultare publică: 

1. Introducerea in Regulament a articolului 6¹(2): 

“(2) Orice stație acționată/controlată de la distanță, indiferent de mijloacele utilizate, va fi asimilată unui repetor și va primi un indicativ după regula stabilită la alin. (1).” 

Apreciem că această prevedere este prea generală și se îndepărtează de la scopul serviciului de amator enunțat la art. 2, lit.d. din Regulament și transformă radioamatorul într-un veritabil birocrat, fără a se indica anume cărei nevoi sociale corespunde aceasta reglementare. 

Nici din expunerea de motive nu rezultă care este rațiunea pentru care se impune autorizarea distinctă a stației de amator în cazul în care controlul este exercitat  “de la distanță”.

     Pentru a exemplifica absurdul situației impuse, prezentăm urmatoarele situații des întâlnite în practică:

-Stația instalată într-un corp de clădire este controlată de la distanță, prin cablu, de un panou de comandă aflat în alt corp de cladire la aceeași adresă;

- Stația instalată pe autoturism, este activată  de un microfon fără fir, cu funcții de control, de către operatorul aflat în afara autoturismului, pe trotuar;

- Stația instalată în casă este operată din curte, de la un calculator conectat prin WiFi.

Lista poate continua cu astfel de situații care se încadrează în conținutul normei imperative.  

De asemeni, în situația unor experimente care presupun acționarea sau operarea de la “orice distanță”, acestea vor putea fi desfășurate numai după solicitarea și obținerea unei autorizatii în acest sens, chiar dacă echipamentele supuse experimentului se găsesc la o distanță de ordinul centimetrilor.

În concluzie, solicităm eliminarea acestui punct în forma propusă.

 Introducerea în Anexă a punctului 7¹: 

„7¹ . Transmisiile între stațiile din serviciul de amator nu trebuie să fie codificate/criptate în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate, cu excepția semnalelor de control transmise între stațiile de comandă terestre și stațiile spațiale în serviciul amator prin satelit.”

 În propunerea de reglementare se echivalează două noțiuni care au înțeles diferit; anume, “criptare’ și “codificare”.

Ca o primă observație, prin “codificare” se înțelege activitatea de reunire a normelor de drept dintr-o jurisdicție într-un “cod legal”, codex, carte de drept. Cu siguranță, autoritatea de reglementare are în vedere termenul de “codare”, care se referă la exprimarea unui mesaj cu ajutorul unui cod, respectiv transformarea unei comunicări convenționale într-una sistematizată cu ajutorul unui cod.

 În sens colocvial uneori, prin “codare” se poate înțelege și activitatea de ascundere a semnificației comunicațiilor convenționale.

 În ceea ce privește înțelesul termenului de “criptare”, acesta este clar, în sensul că definește prelucrarea informatiei convenționale cu ajutorul unui cod (în sens de ”secret”), în scopul de a-l face inaccesibil terțelor parti.

Deși, din înțelesul textului propus, se ințelege că se interzice aplicarea proceselor de “codificare/criptare în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate…”, formularea poate da nastere la ambiguități în interpretare, în special în corelație cu noile tehnologii utilizate de radioamatori.

Astfel, o serie de transmisiuni moderne sunt “codate”, în sensul că informația inițială, fie text ori voce, este supusă unor proceduri de “codare”, fiind transformată cu ajutorul unor algoritmi apoi transmisă în eter sub forma unor semnale totalmente incomprehensibile pentru un operator uman. 

Reconstrucția în forma inițială a  acestor semnale recepționate din transmisiile codate se realizează prin “decodare”, respectiv aplicarea unei proceduri inverse celei de “codare”. 

Astfel de transmisii “codate” sunt specifice unei palete largi de metode utilizate de radioamatori pentru stabilirea de legaturi radio:

Telegrafie, PSK, OLIVIA, AMTOR, APRS, PACTOR,  SSTV, RTTY, JT65, CLOVER, MT63, THROB, MFSK16, OLIVIA, DOMINOEX, Contestia, FreeDV, DMR, D-STAR, C4FM si multe altele, lista fiind uriasa.

 Echivalarea “codării” cu “criptarea”, chiar dacă este condiționată de intenția ascunderii comunicării inițiale în textul propus, este echivocă și ambiguuă și lasă deschisă posibilitatea unor interpretari arbitrare in ceea ce priveste demonstrarea “scopului”, astfel cum este el ințeles de autoritatea de reglementare. 

În acest sens, al interpretării arbitrare, se poate exemplifica cu utilizarea echipamentelor capabile D-STAR sau C4FM care transmit vocea “codat”;

 deși “codul” este public  (codare AMBE si modulatie CQPSK), decodarea este posibilă doar cu echipamente dedicate. O interpretare subiectivă poate concluziona că transmisiunea s-a efectuat “codat”, în scopul ascunderii comunicării față de cei care nu dețin echipamente capabile de a decoda aceste moduri de transmitere. 

Raționamentul se poate aplica in mod similar tuturor celorlalte moduri digitale.

 

3.    Așadar, deși intenția autorității de reglementare este evidentă, modalitatea de transpunere în textul normei este perfectibilă în vederea conformarii cu prevederile Legii nr.24/2000 republicata în M.Of. nr.260/21 apr.2010, aplicabile potrivit  art.3(2) din actul normativ indicat. 

Astfel:

- norma trebuie sa fie formulata clar si inteligibil, fara pasaje echivoce. Am aratat ca cei doi termeni in raport de care se stabileste conduita interzisa au semnificatii complet diferite din punct de vedere semantic;

- desi termenii utilizati sunt consacrati in domeniul de activitate la care se refera reglementarea, sensul acestora comporta anumite ambiguitati si, intrucat vizeaza o interdictie, semnificatia lor ar trebui fie stabilita in cuprinsul textului modificator fie reformulat textul.

 

4.    În ceea ce privește completarea acestui articol  arătăm ca,  în cazul comunicațiilor de urgență este necesară de multe ori transmiterea unor informații care fie conțin date personale (ale victimelor) fie sunt de natură să provoace panică în rândul populației în cazul în care sunt interceptate de terțe părți și difuzate larg. 

Frecvențele utilizate de radioamatori pot fi interceptate cu echipamente extrem de accesibile, oricine putând să obțină aceste informații și să le exploateze în scopul urmăririi de senzațional. 

Din aceste motive, considerăm că ar fi utilă introducerea unei excepții care să permită utilizarea unei forme de criptare a comunicației în situații de urgență, acolo unde este necesară protecția informației și în condițiile prevăzute de art.14¹ din Anexă (jurnalizarea traficului de urgență pe stațiile repetor). 

5.    In concluzie, propunem urmatoarea varianta care, in opinia noastra, raspunde dezideratului urmarit de autoritatea de reglementare :

 

„7¹ . Conținutul transmisiilor  între stațiile din serviciul de amator nu trebuie să fie prelucrat  în scopul de a se ascunde semnificația comunicațiilor efectuate, cu excepția semnalelor de control transmise între stațiile de comandă terestre și stațiile spațiale în serviciul amator prin satelit, precum și a traficului de urgență și numai cu respectarea art.14¹ din Anexă .”

 

     6.  In ceea ce priveste pct.23 (1) din propunere, respectiv introducerea unui nou capitol ”Norme de utilizare a stațiilor radio în situații de urgență”: 

„1. Orice stație repetoare din serviciul de amator trebuie să aibă cel puțin un canal de urgență, care să poată prelua neîngrădit comunicațiile de urgență în măsura în care acestea se regăsesc ori sunt identificate în banda de funcționare a stației și în măsura în care este tehnic posibil” 

Noțiunea de  ”canal” este, ea însăsi, ambiguuă.  

Din punct  de vedere al structurii, prin el se înțelege lărgimea de bandă ocupată de transmisie (canal radio) iar din punct de vedere al funcționalității, poate fi de tip ”logic”.  

În acest context,  imperativul normei: “să poată prelua neîngrădit”, este  imposibil întrucât, pe o singură pereche de frecvențe ale unei stații repetoare (“canal” radio), într-un moment dat, se poate desfășura o singură convorbire;  dacă aceasta este de durată, apelul de urgență nu mai poate fi preluat.  

În prezent, singurele stații repetor apte să fie utilizate în serviciul de radioamator care permit să se “preia neingradit comunicațiile de urgență” sunt:

-repetoarele DMR  Tier II si Tier III (7K60FXD, 7K60FXE, 7K60FXW);

-repetoarele TETRA  (20K0D1E, 20K0D1W, 20K0D7D, 20K0D7E,  20K0D7W, 20K1D1D),

care pot asigura preluarea traficului de urgenta simultan cu derularea altor  legaturi radio,  pe canale logice diferite (doua sau patru TimeSlot). 

Totodată, apreciem că generalizarea și particularizarea simultană în  același articol cu caracter imperativ nu sunt de natură să ofere concizia și claritatea cerute de normele referitoare la tehnica legislativă indicate la pct. 3 din prezentul punct de vedere. 

Din aceste motive, propunem  urmatorul text:

„1. Stațiile repetor  din serviciul de amator care au cel puțin două canale de tip TimeSlot trebuie să aibă cel puțin un canal de urgență, care să poată prelua neîngrădit comunicațiile de urgență în măsura în care acestea se regăsesc ori sunt identificate în banda de funcționare a stației.”

    7. In ceea ce priveste pct.23 (3): 

”3. Canalele de comunicații pentru situații de urgență vor utiliza următoarele frecvențe radio pentru comunicații terestre: 3705 kHz, 3760 kHz, 7110 kHz, 14300 kHz, 18160 kHz, 21360 kHz, 28360 kHz și 145,225 MHz și următoarele frecvențe radio pentru comunicații spațiale: 10489,860 MHz (downlink) / 2400,360 MHz (uplink) pe satelitul „QO-100 Satellite International Emergency Frequency”.” 

În primul rând, denumirea corectă a satelitului geo-staționar de radioamatori este “Es’hail 2”, după numele companiei care l-a construit. 

 “QO-100”  sau “P4-A” sunt acronime atribuite de Asociația Radioamatorilor din Statele Unite (ARRL). 

În al doilea rând, frecvențele agreeate pentru traficul de urgență pe satelitul Es’hail 2 sunt rezultatul unei convenții amiabile între organizațiile de radioamatori și nu decurg dintr-un acord sau reglementare cu caracter legal. 

Mai mult, frecvențele menționate pot oricând modificate prin decizia administratorului satelitului. 

Așadar, pentru a evita consacrarea printr-o normă cu caracter cel puțin dispozitiv a unei convenții private ce se poate modifica oricând, apreciem că ar fi utilă eliminarea din conținutul propunerii a perechilor de frecvențe din banda transponderului satelitului Eshail 2.